Se-aud soapte de ingeri in antreu. (Stiai ca ingerii se cearta uneori?)

- Ii spui?
- Nici nu ma gandesc. Ii e mai bine singur, s-a obisnuit.
- Vorbesti prostii. Nimeni nu se obisnuieste sa fie singur.
- Ba da. El da. Isi e deajuns lui insusi.
- Ba, deloc! Tanjeste! Tu nu vezi?!
- Las’ sa tanjeasca. Mai bine, decat sa sufere.
- De unde stii tu c-o sa sufere?
- Nu stiu, dar…
- Ia stai asa! Si ce daca o sa sufere? Daca nu sufera, poti spune ca traieste?
Vorbele iesira greu, tremurande.
- …a, … oarte …ine.
- Stii ca nu poti sa minti.
- Stiu.
- Acum ii spui?
- ………..
- Ii spui?
- Ii spun, dar…
- Iar incepi?

E liniste-n antreu. (Hei, trezeste-te! E-un inger langa tine. Are ceva sa-ti spuna. Trezeste-te!)